Investigații dendrocronologice

la biserici de lemn din Sălaj

Începând din primăvară, pe parcursul acestui an (2023), Asociația ARHAIC desfășoară un proiect cultural cu o componentă pronunțată de cercetare – proiect intitulat „Investigații dendrocronologice la biserici de lemn din Sălaj”.

Motivația realizării acestui proiect este aceea că, din perspectiva noastră, este important să cunoaștem cât mai exact vechimea acestor edificii de cult din lemn, pentru a le pricepe mai bine și pentru a surprinde cât mai fidel valoarea lor de patrimoniu, adică importanța lor în înțelegerea societății și culturii unei regiuni, respectiv pentru a pune calitățile lor intrinseci într-un context evolutiv și istoric adecvat.

Referindu-se la vechimea construcțiilor de lemn din zona Sălajului, în manuscrisul său din anii `70, Leontin Ghergariu preciza că „datarea construirii bisericilor vechi, și în special a celor de lemn, este extrem de anevoioasă” și că trăsăturile lor stilistice „nu ne ajută la stabilirea vechimii construcțiilor”. E drept, pasionatul cercetător Leontin Ghergariu nu a avut la îndemână o metodă științifică care să-i permină investigarea vârstei unor astfel de construcții. Astfel, în ciuda subiectivității unor astfel de aprecieri de vechime, o serie de informații mai mult sau mai puțin corecte, păstrate doar în memoria comunităților, ce nu au fost întărite prin pisanii, inscripții sau documente istorice, au ajuns să fie considerate drept reale, preluate în practica curentă, unele dintre acestea regăsindu-se chiar și în datările cuprinse în Lista Monumentelor Istorice.

În cursul săptămânilor ce urmează, vom aduce la cunoștința celor interesați rezultatele investigațiilor dendrocronologice realizate precum și concluziile pe care le putem trage în urma acestui demers.

Acest proiect cultural cu o componentă pronunțată de cercetare este susținut de Ordinul Arhitecților din România din Timbrul de arhitectură.

Parteneri în cadrul acestui program ne sunt: Episcopia Sălajului, Laboratorul de Biometrie Forestieră, Facultatea de Silvicultură, Universitatea Ștefan cel Mare, Suceava, Facultatea de Istorie și Filosofie, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, Facultatea de Arhitectură și Urbanism, Universitatea Politehnica Timișoara, Ordinul Arhitecților din România, Filiala Teritorială Transilvania, Asociația Biserici Înlemnite.

Interesul pentru cercetarea bisericilor de lemn, pentru coordonatorul de proiect, datează de mai bine de 15 ani. Asociația ARHAIC, prin propriile proiecte sau prin proiectele în care a fost/este parteneră a urmărit constant cercetarea și documentarea monumentelor istorice în general, ale bisericilor de lemn din particular. În acest context, din zona Sălajului au fost investigate dendrocronologic următoarele edificii de cult: Brusturi (2018), Bulgari, Buzaș – mutată la Săliștea Nouă, CJ (2019), Ulciug, Noțig, Bozna, Bocșița, Gălpâia – mutată la Ciucea, CJ (2021), Doba, Ileanda, lemnele provenite de la vechea biserică de lemn din Rus (2022).

Proiectul cultural cu componentă de crcetare „Investigații dendrocronologice la biserici de lemn din Sălaj”, propus de Asociația ARHAIC, are în prim-plan o categorie cu totul aparte a patrimoniului construit, anume cea a bisericilor de lemn, dintr-o zonă de interferență, așa cum este nord-vestul Transilvanie

Componentă a patrimoniului cultural național, bisericile de lemn au constituit un element important în apariția și evoluția culturii naționale. Mai mult, pentru spațiul transilvănean, acestea sunt esențiale identitar. Dacă ne referim la relevanța edificiilor de cult de lemn din România la nivel internațional, acestea, prin valoarea lor spirituală și culturală, prin trăsăturile lor arhitecturale și de decor, ne racordează la cultura comună europeană. Totodată, bisericile de lemn au o mare valoare afectivă.

Având în vedere considerentele precizate anterior, motivația proiectului propus este următoarea: considerăm că este important să cunoaștem cât mai exact vechimea acestor edificii de cult din lemn, pentru a le pricepe mai bine și pentru a surprinde cât mai fidel valoarea lor de patrimoniu, adică importanța lor în înțelegerea societății și a culturii unei regiuni, respectiv pentru a pune calitățile lor intrinseci într-un context evolutiv și istoric adecvat.

1. Realizarea de investigații dendrocronologice la un număr de 18-22 biserici de lemn, din Sălaj sau din județele limitrofe. Bisericile de lemn aflate în județe limitrofe Sălajului, ce constituie edificii de interes pentru acest proiect sunt lăcașuri de cult ce își au originea în Sălaj sau se află în localități care au aparținut cândva Sălajului.

2. Realizarea unei serii dendrocronologice de referință pentru zona Sălajului, utilizabilă pentru eventuale alte investigații dendrocronologice în zona Sălajului. Probele prelevate, ce se pretează și la alte analize relevante (ex. dendrogeomorfologie, dendroecologie, studii legate de climă etc) vor fi păstrate în cadrul Facultății de Chimie, Biologie, Geografie (departamentul de Geografie) din cadrul Universității de Vest Timișoara/Laboratorul de Biometrie Silvică din cadrul Facultății de Silvicultură, Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava.

3. Organizarea, la cererea partenerilor din proiect (Facultatea de Arhitectură și Urbanism din cadrul Universității Politehnice Timișoara, Facultatea de Istorie și Filosofie din cadrul Universității Babeș-Bolyai), de seminarii/workshopuri în care studenții acestor facultăți au ocazia să participe la prelevarea, prelucrarea și interpretarea probelor prelevate în cadrul investigațiilor dendrocronologice propuse.

4. Rezultatele obținute în urma investigațiilor dendrocronologice, puse la dispoziția proprietarilor și a instituțiilor locale (Direcția Județeană pentru Cultură Sălaj) și naționale (Institutul Național al Patrimoniului). De asemenea, aceste rezultate vor fi disponibile publicului interesat prin intermediul website-ului propriu: www.arhaic.org și prin intermediul platformei www.biserici-inlemnite.ro.

5. La finalul proiectului cultural cu componentă de cercetare propus, intenționăm să organizăm o întâlnire online, la care să participe dendrocronologi, arhitecți, istorici de arhitectură, în care să fie dezbătut rolul investigațiilor dendrocronologice în cunoașterea construcțiilor de patrimoniu.

Proiectul cultural propus are, din perspectiva noastră, o componentă de cercetare consistentă. Pentru zona Sălajului și pentru bisericuțele de aici, rezultatele obținute pot însemna mult. Edificiile datate în cadrul acestui proiect se adaugă altora deja investigate și astfel, evoluția constructivă a lăcașurilor de cult din lemn din această regiune poate fi mult mai corect înțeleasă și încadrată în timp. Împreună cu cercetări complementare: de arhive, ale decorurilor pictate, măsurători ș.a., arhitectura religioasă din această parte de țară poate fi pusă într-un context istoric și cultural mult mai precis.

Roadele acestui proiect nu se limitează însă doar la părțile sălăjene. Urmare a acestui proiect, Sălajul s-ar înscrie într-o categorie foarte restrânsă a zonelor (alături de Maramureșul istoric sau părți din nordul Moldovei) în care edificiile de cult de lemn dintr-o regiune restrânsă au fost investigate dendrocronologic. Datele astfel obținute/probele prelevate cu această ocazie pot constitui subiect de studiu sau bază de cercetare pentru o serie largă de discipline: arhitectură, etnografie, istorie, climatologie, geografie, turism etc.

Din punct de vedere al relevanței la nivel internațional, prin punerea în circuitul științific al datelor și informațiilor obținute, prin publicarea de studii și articole de specialitate, contribuim la promovarea și valorificarea acestei categorii de patrimoniu, reprezentativ pentru România, la nivel internațional.

Datarea probelor dendrocronologice se realizează prin construirea de serii temporale flotante pentru fiecare probă analizată, serii care se interdatează cu o cronologie de referință, care de obicei se întinde pe o perioadă de mai multe secole. Pentru determinarea anului exact al tăierii arborelui inclus în construcția analizată, esențială este prezența celui mai recent inel de creștere, adică a acelui inel situat imediat sub scoarța arborelui.

Dacă din diverse motive (prelucrarea inițială a buștenilor, degradarea lemnului, incendii etc) ultimul inel lipsește, atunci datarea va fi relativă, bazându-se pe prezența inelelor de alburn. Alburnul reprezintă partea exterioară a unei secțiuni transversale a arborelui, responsabilă cu transportul apei și nutrienților, care se poate recunoaște prin nuanța mai deschisă a inelelor anuale. Numărul de inele de alburn diferă de la o specie la alta și de la o regiune geografică la alta. Stejarul formează în medie un număr de 14 inele de alburn. Dacă pe proba prelevată se regăsesc inele de alburn, chiar dacă datarea nu poate fi absolută, estimarea inelelor lipsă este posibilă. Din aceste motive, în momentul extragerii probelor o importanță deosebită o are identificarea acelor elemente din construcție la care alburnul este prezent. În lipsa alburnului, anul tăierii arborelui este dificil de estimat și se poate face doar în corelație cu celelalte probe.

Inelele anuale identificate pe fiecare probă au fost măsurate cu ajutorul unui microscop binocular și a interfeței software TSAPWin. În urma măsurării lățimii inelelor a rezultat o serie dendrocronologică flotantă (nedatată) pentru fiecare din probele analizate.